Educație socială

CLASA A VI-A 

Bună ziua, dragi copii!
Vă rog să realizati rezumatul lecției "Eu, într-o lume diversă" de la pag. 78 din manual (numai sectiunile A, B și 1). Spor la lucru!

CLASA A VII-A

Alegerile și votul. Alegerea reprezentanților. Evaluarea activității reprezentanților aleși.

Dreptul de a alege și de a fi ales este reglementat de actele normative internaționale privitoare la drepturile civile și politice ale omului și de Constituția României.

Controlul, participarea, schimbarea pașnică a puterii într-un stat democratic sunt realizate de cetățeni prin intermediul alegerilor și votului liber exprimat.

Până la începutul sec. al XX-lea dreptul la vot era limitat la o categorie de cetățeni reprezentativi pentru societate (în România, femeile au drept de vot din anul 1938). În prezent toți cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniți până în ziua votului (Constituția României, Art. 36, alin 1).

Alegerile- acțiunea prin care cetățenii aleg prin vot persoanele, partidele politice sau coalițiile de partide ce urmează să facă parte din conducerea țării.

Votul este: universal, egal, direct, secret, liber exprimat. Votul este un drept dar și o îndatorire cetățenească.

Desfășurarea alegerilor:

Legea electorală prevede condițiile și modul de organizare a alegerilor.

Organizarea alegerilor este în sarcina Guvernului.

Președintele țării, senatorii, deputații, primarii și consilierii locali sunt aleși pe durata unui mandat, ca reprezentanți ai autorităților centrale și locale. Periodic se organizează alegeri prezidențiale, parlamentare, europarlamentare (pentru Parlamentul European) și locale. Toți aleșii au obligația de a respecta interesele cetățenilor.

Campania electorală începe imediat după anunțarea oficială a datei alegerilor și servește candidaților pentru popularizarea programului electoral, pentru exprimarea propriilor idei și atuuri înaintea electoratului, pentru câștigarea încrederii alegătorilor. În acest scop se organizează interviuri, dezbateri față în față,  înregistrate sau televizate, astfel încât cetățenii să-și poată exprima votul în cunoștință de cauză.

Alegerile se organizează într-o zi de duminică, într-un scrutin, iar votul poate fi uninominal (se alege o singură persoană)sau plurinominal (se alege o listă de candidați reprezentativă).

Respectând principiul reprezentativității, cetățenii își aleg reprezentanți cărora le încredințează puterea de a decide în numele lor, în probleme de interes național. La finalul mandatului activitatea aleșilor este evaluată și mulțumirea sau nemulțumirea față de modul în care au reprezentat și servit interesele alegătorilor se concretizează în realegerea lor sau dimpotrivă sancționarea lor, prin retragerea sau pierderea încrederii acordate.

Temă: de citit la pag. 73 din manual, secțiunea Dicționar.

CLASA A V-A

Dreptul la un mediu curat

Mediul înconjurător cuprinde toate condițiile naturale de pe Pământ, spațiul în care trăim și evoluăm, atât noi cât și restul vietăților (solul, apa și aerul).

Pentru ca noi să avem o viață sănătoasă și o evoluție naturală în condiții bune este nevoie să păstrăm un mediu curat, lipsit pe cât posibil de poluare.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care afectează sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc).

Pentru a proteja mediul înconjurător, avem datoria de a:

-nu arunca deșeuri, ulei uzat sau alte substanțe în alte locuri decât cele special amenajate;

-selecta deșeurile menajere și de a recicla deșeurile care pot fi reciclate (plastic, sticlă, hartie, metal, etc.). Resturile vegetale pot fi transformate în compost (care poate îmbunătăți calitatea solului în grădini).

-încuraja comunitatea în care trăim să trateze cu atenție mediul;

-reduce consumul exagerat de apă, curent electric, ambalaje din plastic, hârtie (pentru care se sacrifică foarte mulți copaci care contribuie la calitatea aerului pe care îl respirăm), etc.

Temă: pag. 45 din manual, de citit informațiile din cadranul roșu (din dreapta paginii).

CLASA A VIII-A 

Problematica proprietății după 1990. Privatizarea                       

După revoluția din 22 decembrie 1989, noua putere democratică a anunțat că retrocedarea proprietăților către cei ce au fost deposedați în mod abuziv, reprezintă o prioritate. Totodată, a fost anunțată și declanșarea procesului de privatizare, prin care să poată fi puse bazele economiei de piață.

Privatizarea în agricultură

Astfel, prin Legea 18 din 1990 s-a fixat cadrul legal pentru retrocedarea către foștii proprietari a terenurilor agricole și pădurilor în suprafață de până la 10 hectare. Procesul de eliberare a titlurilor de proprietate pentru aceste terenuri a început și începând cu 1996 au apărut noi legi care prevăd retrocedarea de suprafețe mai mari de teren.

Privatizarea în industrie și în sistemul bancar

După 1989 au existat două căi de dezvoltare în industrie și sistemul bancar:

-         Privatizarea societăților de stat (după 1990 au devenit fie regii autonome în proprietatea statului, fie societăți comerciale);

-         Apariția societăților cu capital integral privat;

Retrocedarea locuințelor

După 1990 au apărut legi care permiteau foștilor proprietari de locuințe deposedați în mod abuziv de către regimul comunist, să ceară retrocedarea locuințelor sau plata unor despăgubiri. Totodată, li se permitea chiriașilor din locuințele naționalizate, să cumpere aceste locuințe, cu condiția ca ele să nu fie revendicate de către foștii proprietari.

Privatizarea în alte domenii:

Au avut loc privatizări și în alte domenii. Astfel au apărut grădinițe, școli, universități private cu regim clar stabilit de Legea Învățământului. Au apărut cabinete și clinici medicale private, televiziuni, societăți de presă și radio, de turism, transporturi, etc.

CLASA A VI-A

TEMĂ:

       Dragi copii, pentru săptămâna aceasta, vă rog să analizați schema de la pag. 74 din manual, în contextul lecțiilor predate în ultimele săptămâni.

CLASA A VII-A

CETĂȚENIA ACTIVĂ

PARTICIPAREA CETĂȚENILOR LA LUAREA DECIZIILOR PUBLICE ȘI LA CONTROLUL APLICĂRII ACESTORA

Implicarea civică reprezintă un drept dar și o îndatorire a fiecărui cetățean.

Cetățenia activă este tipică unei societăți democratice în care puterea poporului este un principiu de bază.

Ea presupune implicarea cetățenilor în rezolvarea diferitelor probleme sociale. Participarea cetățenilor la luarea deciziilor publice are loc în condițiile unei informări temeinice, cu respectarea drepturilor fundamentale și cu asumarea responsabilităților ce derivă din asta.

După cum ne amintim din lecțiile anterioare, primul model de democrație directă datează încă din Antichitate și a apărut în Atena. Acolo, democrația directă se concretiza în exercitarea nemijlocită a puterii de către cetățeni, prin implicarea directă a fiecăruia în procesul de luare a deciziilor.

Elementele constitutive ale democrației directe (scrutinele pentru alegeri, referendumul, adunările locale sau generale) se păstrează și astăzi în majoritatea formelor de guvernare, deși dezvoltarea socială a impus practicarea democrației reprezentative (alegerea de către popor a unor reprezentanți care să ia decizii la nivel central în numele lui).

Participarea cetățenilor la luarea deciziilor publice are loc astfel:

-în mod direct prin petiții adresate autorităților sau prin inițiative legislative;

- în mod indirect, prin implicarea în cadrul unor întruniri ale comunității pentru aflarea unor soluții la diferite probleme.

Voluntariatul este una dintre principalele forme de participare activă la viața comunității. Totodată, cetățenii se pot asocia liber în organizații nonguvernamentale, sindicate, partide, în vederea participării active la viața publică. Numai prin implicarea activă în viața publică, vom putea apăra democrația și statul de drept.

CLASA A VIII-A

                  Proprietatea în România în perioada comunistă

         În perioada comunistă, dreptul de proprietate în România a fost încălcat grav, încă din primii ani de la instaurarea regimului.

Astfel, în anul 1948 a fost decretată naționalizarea principalelor mijloace de producție, adică preluarea cu forța de către stat fără nicio despăgubire a bunurilor deținute de proprietari: ateliere, societăți industriale, zăcăminte, bănci, etc.

Mai târziu, în aceleași condiții au fost naționalizate spitalele, școlile, teatrele, societățile de transport, etc.

În 1949 a început procesul de cooperativizare în agricultură, proprietarii de pământuri au fost obligați să se asocieze în cooperative agricole de producție (fostele CAP-uri) și să-și pună laolaltă pământul, animalele și mașinile pe care le dețineau.

Procesul de cooperativizare s-a încheiat în 1961 cu naționalizarea fermelor agricole și transformarea lor în IAS-uri (Întreprinderi Agricole de Stat).

Deposedarea samavolnică de bunuri a marilor proprietari a produs nenumărate victime în rândul celor care s-au opus, aceștia fiind arestați abuziv iar averile lor confiscate. Inclusiv locuințele foștilor burghezi au fost naționalizate, ei rămânând în cel mai fericit caz chiriași într-o mică suprafață a caselor care le-au aparținut.

Această deposedare abuzivă de bunuri a condus la eliminarea treptată a proprietății private și la transformarea statului socialist în proprietar absolut.

CLASA A V-A

DREPTUL LA OPINIE ȘI LIBERĂ EXPRIMARE

         Dreptul la exprimare este un drept fundamental al oricărei persoane, de a spune ceea ce gândește, de a alege activitățile pe care le face, hainele pe  care le poartă, locurile pe care le frecventează.

         Inclusiv copiii au dreptul de a se exprima liber, de a-și spune opiniile în chestiuni care îi privesc, în funcție de capacitatea de înțelegere pe care o are fiecare (discernământ). Copiii au dreptul de a fi ascultați inclusiv în cadrul procedurilor juridice care au legătură cu ei, de a căuta, primi și difuza informații sub toate formele (orală, scrisă, tipărită, artistică).

         Dreptul la liberă exprimare implică și responsabilități precum: respectarea demnității celorlalți, a regulilor de comportament în societate, a drepturilor și libertăților celorlalți (inclusiv dreptul de a avea o opinie diferită). Avem obligația de a-i trata în mod corect pe semenii noștri, chiar dacă gândesc diferit de noi, de a ne comporta în mod politicos și civilizat.

Temă: transcrieți pe caiet și memorați textul din rubrica ”Reține!” de la pag. 41 din manual.

CLASA A V-A

DREPTUL LA ASOCIERE ȘI LIBERTATEA DE ÎNTRUNIRE PAȘNICĂ

         Libertatea de întrunire presupune dreptul la schimb liber de idei, dreptul la întrunire și manifestare colectivă, publică sau privată, în condiții pașnice și cu respectarea legislației.

         Libertatea de asociere înseamnă dreptul persoanelor de a se asocia pentru a-și exprima și apăra unele interese comune, prin formarea unui grup reprezentativ.

Orice copil are dreptul de a se întâlni cu alți copii, de a se implica în activități comune, de a organiza și a participa la manifestări și întruniri pașnice, cu condiția ca acestea să nu încalce drepturile celorlalți.

Convenția ONU privind Drepturile Copilului recunoaște copiilor dreptul la asociere și libertatea de întrunire pașnică, în condițiile respectării legilor și normelor sociale.

Temă: transcrieți pe caiet și memorați textul din rubrica ”Reține!” de la pag. 43 din manual.

Clasa a VIII-a

PROPRIETATEA. 
Ce înseamnă să fii proprietar?

A fi proprietar înseamnă a deține bunuri și a avea drept de dispoziție asupra lor, în limitele legii. Orice persoană are dreptul la proprietate, singură sau în asociere cu alții. Proprietatea poate fi publica sau privată, individuală sau asociativă. 

 Proprietatea unui bun se poate obține prin: cumpărare, donație sau moștenire. Putem cumpăra orice bun pe care îl vinde cineva (un imobil, o mașină sau altfel de bunuri), putem deveni proprietari dacă cineva ne donează cu titlu gratuit bunuri și putem moșteni după decesul părinților bunurile lor sau de la orice persoană (chiar fără grad de rudenie) prin testament.

Proprietatea se exercită ca un drept al persoanelor de a avea (poseda) bunuri, de a le folosi, de a dispune și de a beneficia de ele. Dreptul la proprietate nu poate fi încălcat sau limitat decât în condițiile legii (ex. naționalizare, expropriere, etc.) 

  Responsabilitățile proprietarului: să administreze și să folosească bunul în mod responsabil și în conformitate cu legislația în vigoare, să îngrijească bunul și să plătească taxele datorate statului pentru deținerea bunului și pentru eventualele venituri dobândite prin folosința bunului.

Clasa a V-a

Dreptul la viață privată 

Viața privată este viața personală a fiecărui om, în spațiul său privat. 

Spațiul privat este spațiul propriu, în care invităm numai pe cine dorim și în care trăim după propriile noastre reguli. Este locuința, curtea fiecăruia . 

Datele personale sunt: nume, fotografie, adresă, număr telefon, cod numeric personal (CNP), serie/număr carte de identitate sau pașaport, etc. Datele personale sunt confidențiale și nu pot fi făcute publice. Legislația în vigoare prevede condițiile în care instituțiile publice pot prelucra aceste date.

Dreptul la viață privată este dreptul fiecărei persoane de a-și proteja intimitatea de privirile curioase ale celorlalți, de a trăi alături de familie și de cei apropiati. 

Dreptul la viață privată garantează protecția domiciliului, a spațiului personal, a datelor personale, secretul corespondenței, propriile activități (inclusiv ceea ce avem de făcut atunci cand ne aflăm în spațiul public). 

Secretul corespondenței se referă la interdicția de a citi corespondența adresată altei persoane, inclusiv accesul neautorizat în contul de e-mail al altcuiva.

Spatiul public este locul în care au acces și alte persoane (străzi, parcuri, stații de transport în comun, spitale, școli, magazine, etc.). 

• Clasa a VI-a

COMUNICAREA EFICIENTĂ

Comunicare eficientă înseamnă:

-         Să fii convingător când transmiți un mesaj;

-         Să-ți dezvolți gândirea, afectivitatea și personalitatea;

-         Să informezi corect și pe înțelesul tuturor;

-         Să observi și să înțelegi reacțiile, atitudinile celorlalți;

-         Asumarea responsabilității pentru mesajul transmis celorlalți;

E mai important cât de bine suntem înțeleși decât modul în care comunicăm.

Beneficiile comunicării eficiente:

-         Capacitate sporită de înțelegere;

-         Depășirea prejudecăților și eliminarea stereotipurilor;

-         Empatie și o bună relaționare interumană;

-         Concentrarea atenției pe ceea ce este mai important;

-         Respect reciproc;

-         Încredere;

-         Autocunoaștere;

Comunicarea înseamnă mult mai mult decât a transmite un mesaj prin cuvinte: este sensul pe care îl atribuim lucrurilor, modul în care înțelegem și ne raportăm la semeni și la întâmplări. Prin urmare, este esențial să comunicăm prin intermediul cuvintelor, gesturilor, privirii, mimicii, afectivității (înțelegere, ascultare, etc.)

Temă: de citit și analizat schema 2 de la pag. 71 (Comunicarea interculturală eficientă).

Clasa a VII-a

Copilul în procesul judiciar

Respectarea normelor morale și juridice este obligatorie și pentru copii. Copiii au drepturi dar au și responsabilități (respectarea drepturilor celorlalți).

Art. 40 din Convenția ONU pentru Drepturile Copilului: "Copiii care sunt acuzați că au încălcat legea au dreptul de a fi tratați uman și de a beneficia de asistență juridică. Vor beneficia de prezumția de nevinovăție și vor fi informați despre acuzațiile ce li se aduc". 

Conform Codului Penal :
* Copilul cu vârsta sub 14 ani nu răspunde penal. 
* Între 14-16 ani răspunderea penală e posibilă numai dacă se efectuează o expertiză care dovedește existența discernământului. 
* Peste 16 ani, răspunde penal. 

Delincventa juvenila - totalitatea abaterilor și încălcărilor de norme sociale sancționate juridic, săvârșite de minori sub 18 ani.

Cauzele apariției delincvenței juvenile:

• Lipsa supravegherii copilului de către părinți 

• Creșterea situațiilor de abandon școlar 

• Lipsa legăturii familie-școală 

• Necunoașterea anturajului copilului

• Teribilismul

• Sărăcia 

• Părinți cu antecedente penale 

• Consumul de alcool/droguri. 

În cazul abaterilor mărunte se aplică măsuri educative și de reintegrare socială în timp ce infracțiunile grave sau multiple se sancționează inclusiv cu pedepse privative de libertate. 

În fața instanței minorul va fi însoțit de părinți sau tutori și de avocat. Pentru prejudiciile produse, despăgubirile vor fi suportate de către părinți. 

Consecințele nerespectării legii: sancțiuni, pedepse privative de libertate, interzicerea unor drepturi, excluziune socială, etc.


© Prof. Educație Socială și Cultură Civică
Vlădoianu Marilena